luni, 5 ianuarie 2009

Nu, nu-i ce va asteptati

Da stiu, am promis cronica e la revelion. Sunt incapabila si mi-e lene sa scriu acuma, dar e pe vine si aia (poate la noapte daca ma plictisesec rau). Inca am gasit ceva mai interesant. O povestioara. De fapt prin clasa a10a m-a apucase pe mine sa scriu un roman. Nu l-am terminat din cauza unei dileme foarte simple: nu stiam daca tipa sa ramian cu tipul sau nu. L-am abandonat dupa 4 capitole, ulterior din el mai raminind doar 2 capitole in viata. Eu mai tin minte despre ce era vorba in el (vag). Nu cred ca a citit prea multa lume. Imi amintesc cum s-au distrat niste colege de clasa teribil de o scena cu niste sarmale. In cele ce urmeaza o sa pun primul capitol scris (da, o a vi se para ca nu se intimpla nimic in el) si de data asta o sa fac ceva interactiv (sper sa imi si iasa). Dupa ce citit incepeti sa va dati cu parerea, daca se merita sa ma mai chinui la poveste, cam cum v-ar placea sa se termine si chestii deastea. Atentie: cica are multe greseli (asta la mine insemna e agramata total). Chiar am nevoie de feedback din partea voastra.
Iata:

Capitolul 1

 

2 ianuarie 1978……..ce an care a trecut…..Alexandra se trezeste intre cearceafurile sale albe. La ce trebuia sa se gindesca? La anul care tocmai i-a trecut prin fata sau la personajul misterios care inca salasuia in mintea ei? Andrei…..de unde ramasese ea cu numele acesta in minte? Cine era cel care de 2 zile ii dadea tircoale in minte? Livia intra in camera si zareste privirea plina de intrebari a Alexei:

- Neata Alexa, ce-I cu privirea asta crincena pe tine? Suntem in noul an, un nou orizont….

-  Livi, cine e Andrei?

- Off…Alexa…Andrei este omul misterios de la Cimpulung, de ce a reusit sa-ti ocupe absolult toate gindurile?

- Nu, dar ma gindeam de unde a aparut si unde a disparut.A rasarit din neant si tot acolo a disparut…..oare am sa-l mai vad vreodata?

- Asta depnde numai de tine, de fapt tu stii cel mai bine cum rasar lucrurile si cum dispar….decit noi toti la un loc. Acum nu mai lenevi ca oi fi in vacanta dar trebuie sa te duci la antrenament, vrei sa pierdem si bruma de ocupatie care o ai?

 - Da, renunt la orice, mai putin la balet nu….de ce dispar oamenii? Si de ce dispar cei pe care ii cunosc eu?

In sufragerie suna telefonul, Livia se grabeste sa raspunda si Alexa se intoarce pe partea cealata: uzina suna ora 7, iar ea la 8 :30 trebuia sa fie la Casa de Cultura a Sindicatelor pentru a-si incepe antrenamentul de balet.

Dar cine era Alexa?

Alexandra era o tinara eleva in clasa a XIa intr-un reputat colegiu din oras. De cind era mica fusese o fetita cuminte, niciodata nu iesise din cuvintul mamei sale. Aceasta i-a fost camarad pina in urma cu jumatate de an , cind cumplitul cutremur distrusese cladirea in care aceasta lucra.

Astfel ramase cu verisoara ei mai mare:Livia.Livi terminase liceul si absolvise cu note mari in examene, dar cutremurul ii curmase acesteia planurile: de fapt moartea mamei Alexandrei. Aminase examenul de admitere pt anul acesta si intre timp isi gasise o slujba de vinzatoare la BIG. Din banii cistigati de ea si de colega ei de apartament din meditatii (Alexa dadea meditatii de matematica copiilor de scoala generala ) trebuiau sa supravietuiasca. Din cind in cind mama ei le mai trimitea bani si mincare.

-          Alexa, era mama la telefon.Ne intreaba daca avem nevoie de ceva?

-          Multumim , dar nu vreau sa se deranjeze din pricina nosatra.

-          Nu-I nici un deranj de cite ori sa-ti spun? Auzi ca ne trimite azi cu trenul o oala de sarmale de la Pucioasa, te duci tu la gara sa o iei?

-          Da, dupa ce termin antrenamentul.Si asa nu am nimic mai bun de facut!Aoleo…m-am ingrasat 2 kile, sa vezi ce morala are sa-mi faca antrenorul.

-          Stai linistita ca la cum te stiu eu, in 2 zile o sa revii la normal.

-          Sper ca daca nu se duce si bruma de concursuri de anul asta. Si noi din ce traim?

-          Vezi da-I mai bine cu scoala in 2 ani o sa trebuiasca sa intrii la facultate.

-          Mai vedem pina atunci.Am plecat ca ma grabesc, nu ma astepta cu masa ca ma mai plimb prin parc.

-          Bine , mergi cu grija.

 

Alexa pasi afara din blocul cu 4 etaje in care isi duceau cele 2 existenta. Era o zi geniala de iarna, ce n-ar fi dat Alexa ca toate zilele din an sa fie de iarna.Adora iarna si zapada: adesea iarna se ducea cu patinele pe lacul Chindia si exersa figure de patinaj (era o excelenta balerina). Nu de putine ori o dusesera cei de la lac la spitalul judetean, cu entorse sau fracture. Fatuca asta nu avea stare iarna: nu exista saptamina in care san u umble cu mina sau piciorul bandajate. Asta de asemenea ii afectase multe performante la balet: de fiecare data trebuise sa rateze un concurs din cauza pasiunii ei pentru gheata.Era un din cele mai talentate balerine, insa nu se risca la concursuri sa mearga accidentata. Antrenorul abia astepta sa isi bage mintile in cap si sa reuseasca sa se calmeze, pentru a cunoste luminile rampei. Insa astazi asta era ultimul lucru la care se gindea Alexa. Nu voia decit sa fie lasata sa se duca pe lac sau macar in parc sa stea sis a refelcteze: imaginea lui Andrei ii dadea tircoale. Nu se putea gindi la altceva si o singura intrebare o chinuia: “oare am sa-l mai vad vreodata?”. Nimeni nu-I putea raspunde la aceasta intrebare. Cu mintea impaianjenita de ginduri patrunse in sala de balet, se lasase o liniste mormintala. Fetele o priveau pe ea ca pe o mica vedeta in oras, programele ei erau incomparabile cu ale lor.

-          Buna dimineata,Alexandra. La ora asta se vine la antrenament?

-          Va rog sa ma iertati. Se compenseaza cu excesele de anul nou.

-          Pai mama draga, tu esti sportive sau petrecareata? In timp ce noi ne rupem minile si picoarele pe aici tu stai la petreceri. Apropo cite ti-ai scrintit anul asta?

-          Pina acum nimic!

-          Foarte bine nici nu vei avea ocazia. Ai reusit sa iesi pe locul 1 la olimpiada sportului scolar si astfel te duci la etapa nationala. Sa nu aud nimic anul asta, te vei duce oricum: deci de astazi pina intr-o luna, nu vei mai patina de loc nu pot sa risc sa ramii neantrenata sau iarasi acidentata,ne-am inteles?

-          Dar pot sa patinez cu grija!

-          Nici un dar, ne-am inteles. Deseara am sa vorbesc si cu Livia ca sa fiu sigur.Si acum ce mai astepti?Treci la incalzire……

 

Nea Gogu, cum ii ziceau fetele fusese in tinerete balerin la opera. Acum se gindea sa descopere tinere talente. Tot la opera o cunscuse si pe Oana, mama Alexandrei. Dupa ce Oana fusese parasita de sot, se intoarse din tumultosul Bucuresti si isi gasise o slujba normala, deorarece sarcina ii afectase foarte mult forma. Astfel, dupa ce nea Gogu renuntase la scena, se gindi daca fetita Oanei va avea acelasi talent ca si mama sa. Deci venise la pe malul Ialonitei si reusise sa o convnga pe Oana sa-si lase odrasla pe miinile lui. Oana stia la ce sa se astepte si nicodata nu-si mustra fetita pt greselile de la antrenamente. Insa acum de cind Oana nu mai era, nea Gogu era croit sa scoata din Alexa viitorea vedeta a Operei. Si acest concurs ar fi fost sansa ei. Visa cu ochii deschisi la succesul fetitei. Avea si de ce : o cunostea de cind s-a nascut si niciodata nu-I va ierta tatalui sau ca le-a parasit pe amindoua.

Alexandra se incalzea intr-un colt , iar in multele oglinzi se reflecta chipul ei palid de noptile de nesomn.Se oglindea in oglinzile salii de balet de 5 ani. Acum dupa moartea mamei si-ar fi dorit mai mult ca orice sa ia locul 1 la etapa nationala. Astfel ar vi vazut si fitoasele din capitala cit de grea este viata din provincie. Si astfel ar fi putut sa vada capitala in care au trait parintii ei si ar fi umblat pe unde a umblat mama ei. Stia ca mama ei a fost celebra si ulterior a renuntat (nu stia motivul si nici nu ar fi conceput ca ea reprezinta acel motiv). Era croita sa vorbeasca cu nea Gogu dupa antrenament ca sa vada cum isi poate imbunatatii performanta. Oricum in 2 ani voia sa intre la facultate neapart la Bucuresti (ca asa facea toata lumea). Nu se hotarise daca sa abandoneze baletul pentru studii, insa nu prea o incinta o cariera in lumea dansului. Voia sa fie o adolescenta normala, care sa se distreze cu colegii.

Iiiiiii, fix in martie era un concert Progresiv TM la Bucuresti. Poate reusea sa se duca sa-l vada, ar fi fost singura ei sansa . Acum gata, era hotarita! Pleca la Bucuresti.

-          Alexa, mai lasa visele degeaba si concentreaza-te. De jumatatae de ora te chinui la elemental ala, da-o-ncolo de treaba!

-          Asta e nea Gogu, m-am mai si ingrasat 2 kile de care trebuie sa scap urgent.

-          Aoleo asta ne mai lipsea, vine concursul si tie iti arde de ingrasat! Pai as ate-am invat eu? Hai termina exercitiul (daca esti in stare) si apoi treci pe la mine dup ace termini cu vestiarul sa discutam despre concurs!

 

Alexa isi relua exercitiu cu un singur gind…..sa plece la Bucuresti. Apoi un alt gind isi facu loc in mintea ei: Andrei. Daca are sa d ea peste el la bucuresti?NU prea avea cum bcucurestiul e mare (mare mare de tot), nu avea cum sa caute un ac in carul cu fin si pe deasupra nu stia nimic despre el. Offf… de ce aparuse tocmai acum! Trebuia sa si-l scoata din minte inainte sa aiba loc concursul si sa faca vreo prostie.

Termina macinata de ginduri exercitiul si apoi se duse la nea Gogu.

-          Mai fata draga, ce-I cu tine? Ai facut niste greseli immense in exercitiul asta. Cu ce mergem la concurs? Il lasam asa sau vrei sa-l mai imbunatatim?

-          Pai eu as sugera sa-I mai ridicati nitel gradul de dificultate tehnic, cit despre artistic nu ma pot pronunta pentru ca artisticul nu a fost niciodata punctual meu forte.

-          Foarte rau, esti domisoara si ar trebui sa te preocupe. Deci mergem la concurs, da?

-          Da!a fost un da hotarit din toata inima iar pe fata ei palida si trasa de oboseala se putea citi spetanta.

-          Foarte bine, sa te aud la fel de hotarita. Du-te acasa odihneste-te, si apoi seara mai fa o incalzire scurta ca san u-ti iesi din forma.

-          Si cu alea 2 kilograme ce fac?

-          Lasa-le acolo ca dispar ele daca esti atenta la ce maninci.

-          Bine

 

Parasi casa si apoi se indrepata spre gare. Trenul venise de ceva timp, cu grija isi recupra oala si porni pe centru. De fiecare data cind avea timp ocolea prin crentru, ii facea placere sa vada parcul central. Adesea se opera pe banca sa citeasca sau sa reflecteze asupra exercitiilor sau cind avea timp se ducea la una din cofetarii. Acum ii trecuse pofta de prjitura, pentru ca trebuia sa faca ceva urgent cu silueta. Se indrepta spre primul telefon public si isi facu o programare la medic, numai asa isi putea controla greutatea in perioada care urmeaza. Apoi se abatu pe la ruine sa citeasca. Era o zi destul de geroasa, asa ca frugul o indrepta inapoi catre Biblioteca Judeteana, unde sa aseza foarte comod in sala de lectura, linga soba mare. De fiecare data cind nu era vreme de citit in parc se abatea pe la biblioteca.Cind era foarte afundata in actiune aude un ambalaj de ciocolata fisiind in fata ei, lasa cartea alaturi siin fata ei il vede pe colegul ei Radu zimbind larg.

-          Buna Radu, ce faci tu aici?

-          Bine,uite cautam niste aprecieri critice ale lui Calinescu. Imi trebuie pentru eseul de la romina.

-          Ufff am uitat de eseu……..lasa ca mai am citeva zile.

-          Da poti sa stai linistita! Cum merge cu pregatirea pentru concurs? Am aflat si noi de performanta ta.Felicitari!

-          Offff nu cred ca nu-I cineva din orasul asta care sa nu stie de ea. Nea Gogu a avut grija sa se laude.La tine cum mai merge pregatirea pentru concurs?

-          Destul de bine, sper sa fac anul asta o figura mai buna la nationala decit anul trecut.

-          Cu totii stim ca vei face.Avem incredere in tine!

-          Mersi. Cind mai vi pe la mine sa mai lucram impreuna la matematica?

-          Hahaha, acum poate tu lucrezi la matematica si eu stau si exersez la balet.

-          Cum nu mai vi la judeteana?Nu pot sa cred, tu colega mea de concursuri?

-          Nu, imi pare rau, dar concursul de balet se suprapune cu judeteana.Lasa ai sa te descurci si fara mine.

-          Copii voi ati venit in sala de lectura sau sa stati de vorba?

-          Auzi Alexa, hai ca te conduc eu pina la piata ca am niste treaba pe acolo.

-          Hai, pina nu ne da bibliotecara afara in suturi.

 

Radu era colegul de clasa al Alexei si unul dintre cei mai buni prieteni. El se pregatea pentru concursuri de matematica si in general se pregateau pentru olimpiada impreuna. Totdeauna el trecea pe nationala iar Alexa nu. Si din cauza asta amindoi promisesera sa mearga impreuna la nationala! Dar acum concursul de balet se suprapunea. Pentru prima data in viata ei Alexa a renuntat la concursul de matematica in dauna celui de balet.

-          Auzia Alex, si tu unde ai concursul?

-          La Bucuresti, de ce?

-          Poate dupa olimpiada vin sa te vizitez.

-          Poate ar fi genial. Hai ca ma ajuns, ma asteapta Livi

-          Ne mai vedem.

 

Alexa intre foarte ingindurata in casa. Livi pregati imediat masa si se asezara impreun. Dupa masa isi termina eseul de care ii adusese aminte Radu.

-          ce faci Alexa?MI-a zis irina ca te-a vazut cu radu in Biblioteca.

-          Au, iarasi te-ai intilnit cu Irina? Si n-a scapat ocazia sa ma birfeasca?Da, de data asta am fost in biblioteca si m-am intilnit din greseala cu Radu.

-          Eu nu as crede ca tocmai greseala: oricine stie ca tu dupa antrenament te duci sau in parc sau in biblioteca.

-          Si ce vrei sa zici cu asta.

-          Ca Radu te-a cautat anume!

-          Ca ce chestie?

-          Pai ia gindestete de un an se tine dupa tine: iti ia codouri te scate la prajituri, invatati impreuna si Irina moare de ciuda.

-          Pai de ce? Ce treaba am eu cu Irina?

-          Ea se tine dupa Radu. Si este foarte geloasa pe tine. Si nu stiu de ce am impresia ca si ea a fost la Cimpulung alataieri.

-          Nu inteleg unde vrei sa bati???se uita cu o privire ciudata la Livi incercind sa inteleaga ce vrea sa spuna.

-          Vreu sa spun ca primu lucru pe care il va face Irina va fi sa-I povesteasca lui Radu de Andrei.

-          Sincer nu-mi pasa ce cred Irina, Andrei sau Radu despre mine acum!Se ridica nervoasa si se duse in dormitor.

-          Habar nu am ca sa ma mai fac cu tine Alexandra! Pe zI ce trece iti este mai greu sa-ti dai seama de ce-I in jrurul tau!!!

 

Aproape plingea. De ce toata lumea trebuia sa-I aduca aninte de Andrei?Nu avea sa-l mai vada niciodata. Si ce-o interesa pe Irina ce facuse ea? Irina fusese geloasa pe ea din clasa a 2a cind fusese singura care reusise sa ia 10 pe compunerea despre parinti. Irina habar nu avea cum e sa ai un singur parinte si si pe ala sa-l pierzi! Nu isi mai putea stapini lacrimile. Iar lui Radu ce-I pasa: tot avea sa se duca la el sa invete si tot avea sa-l incurajeze la concursuri si sa mearga cu el la prajitura. Si ce-I cu asta doar era prietenul ei cel mai bun. Pentru ea nu conta de loc acum nimic. Nu voia decit sa reuseasca in concurs.

Se cuibarii in acelasi pat, uzina suna deja ora 11. Se obisnuise cu uzina: cu ea se trezea cu ea adormea, atunci cind suna de prinz se duce la antrenamente…….Ce avea sa se faca la Bucuresti fara uzina? Isi punea multe sperante in concursul ala, dar nici ea nu stia de ce, usa scirtii si Livia intra in camera:

-          Alexa, de ce nu dormi? E 11 deja. Miine de dimineata iara de ne trezim cu uzina!

-          Stiu, dar e mai bine daca ne trezim cu uzina si nu cu destapetaorul.

-          Lasa, o sa faci bine, stiu esti emotionata din cauza concursului. Eu am incredere in tine, si Radu chiar daca nu te duci cu el la olimpiada.

-          Da…..si mama?

-          Si mama, ca doar si ea a inceput la fel!

-          Cum a inceput la fel?

-          Lasa ca iti povestesv alta data. Acum culcate si incearca sa nu te mai gindesti la nimic.

 

S-a culcat si a incercat sa nu se mai gindeasca la nimic, dar nimicul ala de numea Andrei.

 Gata! Probabil ca acuma sunteti profund ofticati. Dar dupa ce ati citit atita sper ca sunteti in stare sa scoateti si voi un feedback competent :)

Later edit: da, cred ca am incurcat niste nume la un moment dat. Adica cred ca tipei care era verisoara Alexei i-am zis pe parcurul povestiri in mai multe feluri.Puii mei, intelegti voi. E tare aiurea cu numele personajelor, pentru ca nu aveam de unde sa scot din burta atitea nume. Numai numele Alexei e pus cu buna stiinta (daca ati observat pe tipele din povestile mele le cheama Ania sau Alex - ori alte derivate)

Niciun comentariu:

Despre urs

Fotografia mea
sunt un urs, din ala de terorizeaza turistii din Racadau
 
Counter Counter