Poveste de viata

Cica nu este usor sa pleci undeva si sa o iei de la capat. Ok, eu trebuie sa recunosc ca am mai facut o data asta si poate acum privesc cu ceva mai mult optimism (pe naiba, atunci a fost si mai greu pentru ca am facut-o dintr-o data). Si ma gindeam inainte sa o fac a doua oara sa fac un review a ceea ce a trecut. Un review al meu. Promit sa fiu obiectiva (nu cred ca am fost prea des subiectiva cu mine…).

Am inceput cu o copilarie fericita. Genul de fetita care se imbraca in rochita dar se urca in copac si rupea rochitele. Fugaream tot ce misca, ma cataram prin toti copacii si nu aveam stare. Intr-un final am hotarit ca rochitele nu mai sunt pentru mine. Am stat departe de un oras aglomerat si am avut parte de toate avantajele provinciei. Am stat la bunici si cu toate asta am fost la gradinita (ce copil studios eram atunci). Am descoperit CFR-ul care inca a ramas obsesia vietii mele. Inca de la 3 ani mergeam cu trenul si chiar imi placea (inca imi mai place). Cred ca asta a fost perioada cea mai frumoasa si la care as vrea sa ma intorc. Am fost un copil destul de nebun si am o groaza de semen de buna purtare si acum se vad groaznic (fara sa punem la socoteala faptul ca si acum mai imi fac semne de buna purtare).

Cind trebuia sa incep clasa intii s-au gindit ca ar fi mai bine sa vin in mirifica capital (da, cacofonia este cu intentie). Si am facut-o brusc, cu doar 2 zile inainte sa inceapa scoala. In scoala am fost un copil destul de cuminte.Am invatat bine in generala (cu rusine pot sa zic ca am terminat scoala generala cu 10 si am avut si o medie astronomica la examene). In rest eram fetita baietoasa care batea toata ziua mingea pe maidan cu colegii. Am facut o groaza de sporturi dar in final nu m-am hotarit la nici unul(mi-a placut tare mult sa-mi consum energia). Cu colegii de maidan din gradinita am mai pastrat legatura (chiar am o prietena foarte buna cu care ma vad de cite ori am ocazia).

In generala a inceput si mersul la munte in mod organizat. De cind eram mica mica ai mei ma tot duceau pe trasee usoare … in clasa a2a am facut cu rucsacelul in spate Bucegii si atunci microbul s-a lipit de mine rau. Am mai facut din astea usoare iar in clasa a6a am fost in prima tura in 8 cu familia mea si familia lui Kitty. Am tinut-o asa pina inclusive anul asta si avem la active o serie de muntisori dintre care ne laudam cu creasta Fagarsului si cu top 3 : Moldoveanu – Negoiu – Vistea Mare.(eu nu am performante oarecum remarcabile decit in acest domeniu).

Prin clasa intii m-am apucat si de ski. Si mi-a placut la nebunie din prima. De cite ori am ocazia ma duc sa maid au o tura si am ajuns si eu sa am abia acum un echipament competent complet. Cred ca asta este singurul sport care l-am practicat cu consecventa. De aici urmarile si vinataile necesare, dar arta cere sacrificii.

Am termina si scoala generala si am inceput liceul. Nu, pentru asta nu am mai plecat nicaieri. Am intrat la liceul la care mi-am dorit eu (a fost propria mea alegere). Si am avut parte de 4 ani bestiali. Am cunscut o groaza de oameni minuntati si am fost alaturi unii de ceilalalti la bine si la greu. Am mers in excursii…ne-am facut de cap. Am incercat tot felul de chestii specific virstei (nu va ginditi la prostii, ca nu are sens). Am avut chefurile noastre, am testat leacurile de trezit din betie (specialitatea mea). Ne-am chinuit pe la diverse materii stupide. Ne-am sprijinit unii pe altii si la bine si la rau. Am continuat sa skiez si sa merg pe munti de fiecare data cind am avut ocazia. In generala am tot cochetat cu basketul ceva mai multi ani decit cu celelalte sporturi chestie care am continuat-o si in primii doi ani de liceu. Cred ca o sa pastrez tot timpul in amintire anii liceului cu toate nebuniile, betiile, chefurile si iesirile. Tre sa recunosc ca nu am avut o clasa rea deloc si mi-am gasit si o groaza de prieteni.

La gusturi muzicale nu am avut faze sau etape. Pur si simplu in jurul meu s-a ascultat un singur gen cu mici oscilatii pe care l-am adoptat si eu. Am inceput in copilaria frageda, eu in loc de viniluri cu basme aveam viniluri cu phoenix, alexandru andries si deep purple. De aici e usor de ghicit ce gen am dezvoltat. Din pacate legendele mele erau mult mai in virsta si decit parintii mei, dar asta nu m-a impiedicat sa le ascult muzica. Prin clasa a7a am inceput sa merg la concertele trupelor favorite. Am inceput in oridinea fireasca cu Phoenix (acum trebuie sa recunosc ca am fost la o groaza de concerte phoenix). Si de-a lungul timpului am adunat: phoenix, jethro tull (de doua ori), scorpions, nightwish, jon anderson, robert plant, deep purple, whitesnake, iron maiden,uriah heep, iris, celalate cuvinte, cargo, trooper (ma rog si fel de fel de trupe romanesti mici si dubioase). Cel mai fain era sa mergi cu prietenii la un concert mare, bucurindu-te ca inca l-ai prins pe artistul de pe scena in viata sau in putere.

Am mai avut din totdeauna o manie despre pentru fotbal. Tot asa cind eram mica mai mergeam la meciuril echipei locale. Si asa am ajuns microbista (destul de infocata). Am o echipa de suflet care nu este cine stie ce mare nume (Sportul Studentesc), dar este o echipa frumoasa. Pe la 14 ani ajunsesem sa stiu toti portarii din divizia A (asa se numea atunci).

La capitoul baieti eu am stat cel mai prost. De fapt depinde din ce unghi privesti. Eram (si inca sunt) prietena cu ei la catarama, tovarasa lor de birfa, de fotbal , de seminte si de mers la meciuri. Chestie cu care inca ma impact bine (mai ies si acuma cu amicii la bere ca intre baieti). Eh, insa la reatile dintre fete si baieti eram (si cred ca inca sunt) un dezastru. Am avut parte numai de aventuri penibile si chestii terminate cu farfurii sparte unul in capul celuilalt. Pentru mine vremea in care sa simt golul ala imens in stomac a venit foarte tirziu (dupa parerea unora, nu si dupa a mea),cam pe la sfirsitul clasei a 12a. Atunci am aflat si eu ceea ce povesteau colegele mele despre stolul de fluturasi (si trebuie sa recunosc ca este tare fain…).

Si acum nu-mi ramine decit sa mai completez in continuare puzzleul dubios al vietii care probabil are inca multe piese lipsa. Recunosc , chiar daca iara imi mut tribul, o fac ca sa vad cum este si altceva. Nu incerc nici sa fug de trecutul murdar, nici de prezent . Las in urma o groaza de lucruri, locuri , persoane cunoscute si iubite. O sa ma intorc. Am mai facut asta si a mers. Nu o sa uit nici locuri , nici lucruri, nici pe voi. Nu v-am promis voua, mi-am promis mie. Dar o s alas o broasca testoasa fara stapin…