luni, 9 iunie 2008

I don't hate it at all

Uitindu-ma pe niste poze am vazut un comentariu de la o colega: "I hate my life,huh?".Poza cu pricina ma ilustra pe mine , care picasem in zapada pina la briu si in care ma strimbam de mama focului.Si de fapt nu injuram in ea, ci imi intra soarele in ochi.Dar stau sa ma gindesc de cite ori zic i hate my life cind merg pe munte.
De nenumarate ori, dar din pacate imi place la nebunie si ma gindesc cu groaza cum ar fi daca mi-ar zice cineva stop.
Nu o sa va insir aici toate turele, caci fiecare are farmecul ei si momentele ei frumoase (si de'alea cu i hate my life), ci o sa ma opresc asupra ultimei care a fost ceva mai deosebita.
N-am strins ca deobicei in gasca de 6 (imi place ca numarul este constant dar oamenii sunt altii de fiecare data) si am pornit la jumatatea lui aprilie spre masivul Ciucas (cre ca numele berii se trage de la munte nu numele muntelui de la bere, cu toate ca exista o bucata in masiv numita culmea berii).
Respectind traditia ne-am strins seara la mine.Tot la fel respectind traditia am dormit doar citeva ore.Si tot respectind traditia eu am fost dupa masa la citeva beri. Deja e un inceput promitator...
Si acolo surpriza.Zapada.Putina la inceput si din ce in ce mai multa dupa.Traseul destul de anevoios, noi suficient de obositi cit sa ne intrebam cine naiba ne-a pus...
Dar apoi vine gustul ceaiului baut pe traseu cu multa lamiie si zahar (care e ala fara zahar?vezi ca dianei nu tre sa-i pui zahar.eh,am pus deja in toate) facut la primus.Sa simti adierea vintului taios in fata.
Sa te tavalesti zimbind prin zapada (baga calciiul ala, nu-ti mai da drumul) sa cazi in ea pina la briu (Anduuu, fa-mi poza in zapada pina la briu :D). Sa te opresti sa te uiti la Tigaile pe care le vezi in fata ta (care e papagalul care zice sa o luam pe acolo?).Sa te uiti inapoi si sa vezi de unde ai venit si sa te minunezi ca inca te mai misti.Sa te bronzezi pe fata si numai pe fata.(deja la mine este ceva absolut normal sa fiu bronzata de prin februarie pe fata).
Sa ajungi in final sa campezi deja rupt si inghetat undeva in zapada.Sa iti dai seama ca cortul tau e taiat fix jos si ca totul e ud in jur.Si apoi sa iti dai seama ca locul de cort e si in panta.Dar mergem inauntru, 6 intr-un cort,ne incalzim, facem un ceai si scoatem slana cu ceapa (da stiu acuma publicul se strimba, dar este cea mai buna combinatie dupa o zi de munca).Si apoi ne retragem fiecare in coltul lui sa dormim...
Sa te pui la somn cu toate hainele din rucsac pe tine, inclusiv 3 perechi de sosete,2 plovare si fes.Si sac de dormit.Sa stai in panta si sa te trezesti din cind in cind sa te tragi mai sus ca ai alunecat in groapa.Sa constientizezi ca tu esti in the middle of nowere,intr-un masiv cu ursi.Sa constientizezi ca sunteti de fapt 3 fete in cort (oh, shit ce mama dracu facem daca vine ursu?).
Sa adormi plina de indoieli si ginduri si sa te trezesti de dimineata: intr-o balta, cu hainele de ieri mai ude,cu o durere de spate de la panta, intr-un frig groaznic.Sa nu te mai fi spalat de 2 zile.
Sa iti stringi lucrurile si sa continui traseul in frig si ceata.Sa ajungi pe un platou inghetat absolut superb,sa te opresti sa iti clatesti ochii si sa zimbeti.Sa mergi pe traseu si sa te gindesti la cineva pe care ai lasat acasa (ups,aia cred ca trebuia sa o faci inainte de culcare cind te lamentai ce cauti la 1600m in zapada).Sa dai de iarba si soare si sa te bronzezi pe frunte cu dunga de la fes.Sa nu ai semnal aproape toata tura (in zilele alea nu ma freaca nimeni cu ce fac,unde si cu cine). Sa bei de la teava de pe traseu dupa ce ai facut economie de apa 2 zile si sa te cufuresti la stomac.Sa culegi floricele pentru cei ce te asteapta jos. Sa ajungi la cabana murdar de noroi, intre jeepuri si manele si sa iti pui fata ta de masa murdara si sa maninci conservele de peste plimbate peste deal in fata restaurantului fitos al cabanei.

Sa te urci in masina si sa pleci inapoi spre casa cu bucuria de a fi fost.Acolo sus. Sa rememorezi momentele care merita alaturi de cei cu care le-ai trait.Sa rizi de ei.Sa rizi cu ei.Sa rizi de tine.Sa rideti toti.Sa te uiti in urma si sa iti zici ca data urmatoare va fi mai bine.Sa te intrebi cind va fi data urmatoare.

Sa ajungi acasa in patul tau si sa declari cu mina pe inima ca vrei sa fi inapoi acolo sus in balta, in cort, in panta.Si sa maninci slana cu ceapa.Si ciocolata cu rom.

Sa iti aduci aminte de gasca de pe munte.Acolo sus ati impartit aproape tot (da-mi si mie fastumgelul tau ca eu n-am gasit sa-mi iau).Sa fi alaturi de ei la bine si la rau (vrei sa te dau eu cu fastumgel pe spate ?).

Sa te intorci de sus un om nou ,cu un nas mai bronzat,mai bun si mai rabdator.Sa gasesti ratacita prin rucsac o ciocolata cu rom ,sa zimbesti si sa i-o daruiesti unui incepator.Traditia trebuie sa mearga mai departe.

Asa ca in general toate momentele de I hate my life se compenseaza cu bucurii mai mari sau mai mici pe parcursul unei ture,dar in final iesi pe plus.Sau cel putin la noi.Noi asa suntem, ne-am obisnuit unii cu altii (ma rog, noi 4 se poate spune ca am crescut aproape impreuna la capitolul munte - aceasta paranteza lacrimogena era necesara pentru a le multumi,se stiu care, ca am reusit ne sustinem in momentele cheie ).

Concluzia ?Trageti-o singuri (de elasticul de la cort)

Un comentariu:

Lenore spunea...

Haha, 3 din 4 cu bocanci la fel:)

Despre urs

Fotografia mea
sunt un urs, din ala de terorizeaza turistii din Racadau
 
Counter Counter