Apar eu de la scoala vineri, cu o fata lunga si incep sa ma pun pe jelit ca eu am belit-o anul asta. Avem un proiect care consta in facerea unei aplicatii pt android. Chestie care mie mi-a picat drept in moalele capului. Nu stiu ce m-a speriat mai tare: faptul ca nu am vazut evar sistemul de operare, faptul ca implica chestii in java, faptul ca tre sa ma pun in rolul luserului si sa stiu io ce isi doreste el sau toate la un loc ?
Ii povestesc pe scurt dl.Urs suferinta mea din ziua cu pricina. Se chinuie omul sa-mi explice ca nu e o gaura in cer, ca e interesant, ca o sa supravietuiesc. Eu si cu pms-ul meu ne opuneam vehemet. Adevarul ca atunci cind ma pui pe mine sa fac ceva ce nu stiu, ma sperii. Si asta e pentru mine genul de chestie pe care nu stiu de unde sa o apuc.
Imi explica acolo dl.Urs ca sa ma gindesc la ce as vrea sa faca. Mie personal nu imi inspira nimic si mie se pare total inutila chestiuta. Si apoi eu ma stiu, daca ma gindesc la o chestie, nu stiu sa o pun in practica. Pentru ca gasesc o solutie mult prea cool si peste puterile mele. Cred ca asta ma sperie cel mai tare, ca o sa vreau si aia si aia si aialata si cind o sa vreau sa le pun in practica nu o sa fiu in stare. Ca imaginatie dupa cum vedeti, am destula.
Toata viata mea nu am stiut sa rezolv problema de la mate cu banci si elevi. Mi-e lene sa o caut acuma. Era ceva cu aflatul nr de elevi daca stau nusht citi in banci nusht ce se intimpla. De fiecare data cind vedeam problema aia ma blocam pur si simplu. Si la un moment dat am avut eu ideea geniala sa o punin ecuatii. Si imi iese mie un sistem de 2 ecuatii cu 2 necunoscute. Si taicamiu se amuza copios, ca da, e foarte bine ce-am facut, da ca am o mica problema: inca nu stiu cum se rezolva sistemele de ecuatii. Aia mi-a ramas in minte ca episodul epic in care mi-am prins urechile in rezolvare.
Episodul 2 cu imaginatia mea debordanta este chiar cu un proiect cu niste specificatii foarte vagi. Era ceva concurs la care trebuia sa modelezi o baza de date. Acu nu mai imi aduc aminte exact termenii si ce-am facut. Cert e ca eu mi-o imaginam ca un cub nu ca o baza de date relationala (asa se numeste ?). Si iara ii cer parerea lui taicamiu (la asta se pricepe). Si iara se amuza teribil si imi zice ca da, ca exista deaia, dar ca din nou am o problema ca nu am invatat despre ea si ca, da specificatiile mele se potriveau mai bine la o deaia. Pina la urma atunci mi-am bagat piciorul si am am facut cum m-a taiat capul. Si evident ca juruiul nu a apreciat :(
Drept pentu care acuma sunt speriata ca probabil o sa imi fac niste cerinte atit de cool pe care probabil nu o sa fiu in stare sa le implementez eu.
Si ma smiorcaiam in continuare ca o diva si dl.Urs se chinuia sa imi explice ce si cum sa apuc ca sa imi fie usor si apoi mi-a tinut prelegerea aia, ca asa e in viata si ca trebuie sa revin la realitate din lumea mica pufoasa si roz. In timpul asta eu am putut sa articulez urmatoarele: ca mi-e teama ca o sa mi-o coc singura ca in exemplele mai sus amintite (pe care atunci nu le-am exemplificat),ca afara este un cer foarte senin si ca de ce m-am apucat de facultate, ca nu puteam mai bine sa stau la cratita si sa ma ia unul de la 19 ani si sa ii torn 5 copii ?
Ce-i drept, aia cu cerul a durat fix 2.5 minute ca apoi a aparut un nor imens in fata geamului.
Iara peaia cu copii am mentionat-o ca sa se mire lumea ca am zis eu asa ceva (si eu ma mir). Eu, care eram feminista pina in virful pantofilor. Eu, care imi doream sa merg la facultate si care urasc sa stau la cratita. Deci va dati seama ce pissed eram ? Sau cind ai gagiu stabil la care mai si tii renunti la jumate din perceptele feministe si incepi sa te miorlai ?Oricum, pms-ul a devenit grav de cind am cui sa ii sparg oalele in cap (scuze!). Bine, acu fie vorba intre noi, cred ca e mai usoara varianta cu 5 copii decit aia feminista.
Tot uichendul am refuzat sa ma gindesc la proiectul ala. Si acu cind m-am pus in pat mi-am amintit de el, drept urmare m-am panicat si nu pot sa dorm. Si acu va impui si voua capul cu el ca poate imi mai trece frica. Is curioasa cite roti o sa reinventez. Is curioasa daca o sa fiu capabila sa-l fac. Is curioasa daca o sa-mi prind urechile sau nu. Java clar o sa o reinventez, ca nu am nici o tangenta cu ea. Cred ca de aici vine cea mai mare greata. Mai ajung si geeksi in depresie si isi mai doresc si lucruri normale...
(Si da, cred ca de fapt scriu posturi de sorry andarcavar pt ca am fost o mare vaca la pms. Sunt si eu o victima a naturii. )
Counter
3 comentarii:
Muie la iehovisti, mormoni si atei!
nu incurajam anti-ceva pe aici. traim intr-o lume libera :)
coita...nu fii trista ca nici eu n-am stiut niciodata sa rezolv probleme din alea cu elevi si banci, precum si nici o alta problema de genul...si gandeste-te ca am avut de dat logica la admitere la MBA ~X(
Trimiteți un comentariu