duminică, 3 ianuarie 2010

Lately, in my forest

Intr-un post nu stiu daca mai tineti minte ca gasisem undeva apa plata cu 100 de euro sticla. De curind am avut ocazia (nu pot sa zic ca extrem de fericita) sa trec pe la aceiasi baieti. Mi se pusese mie pata ca vreau la cofetarie. Zi si facut: se ia una bucata dl.Urs si se tiraste, de voie de nevoie, prin tot orasul in cautarea unei cofetarii. Am si eu nebuniile mele. Voiam sa maninc prajitura la cofetarie. Cofetarie ca alea cum erau cind eram noi mici, cu mese si prajiturile in galatar, sa te duci si sa arati cu degetul ca veri prajitura x si sa iti dea suc la sticla de sticla. Eh, astea nu prea se mai gasesc. In sfirsit gasim ceva pe care scria "Cofetarie" mare. Cind ma uit mai bine realizez ca erau aia cu apa de 100 de euro. Un mic facepalm imaginar. Inauntru, in locul galantarului era un meniu trist (aveam maxim 10 feluri de prajituri, fata de ala din restaurant care avea pagini cit un roman). Aleg eu prajitura si ma gindesc sa o asortez cu un ceai negru (retineti negru, nu cine stie ce dubiosenie de cine stie ce fruc care traieste in cine stie ce tara al carei nume nu stiu sa il silabisesc corect). Vine frumos un ceainic dragut cu apa fierbinte, cu pliculet si cu inca o bucata de ceva cozonac linga. Fac chestia si gust din ea. Cu greu mi-am stapinit primul impuls de al umple pe dl.Urs cu distinsul ceai. Am pus jos cana si am concluzionat ca era facut clar din apa deaia de 100 de euro, altfel nu imi explic de ce era atit de nasol (ca sa nu le fac reclama proasta, prajitura a fost foarte buna).

Ca tot este trendy sa ne laudam ce am facut de revelion ma laud si eu: am fost la un chef unde cunosteam fix 2 persoane din cele 30 sau cite au fost, undeva departe, si a fost foarte chiar foarte misto!!! Aici si cea mai mare realizare din 2010. Am supravietuit o noapte intreaga pe tocuri cui si am mers si pe jos in ele pe o ploaie de iti venea sa iti dai palme. Cel mai stresnt a fost cind am ajuns la o alee pe care cam lipsea trotuarul si deja ligamentele mele suspinau. Cind am ajuns in fata casei plingeau cu sughituri. Si cind m-am vazut in pat cu pantofii aruncati pe sub pat ma simteam cam ca atunci cind am ajuns pe Vf.Moldoveanu.

Ah, sa nu uit sa va urez un 2010 super!

5 comentarii:

meritoriu spunea...

Or fi, ba, mai dubioase ierburile in partea aia indepartata a tarii..

avem spunea...

urasc femeile pe tocuri cui... zici ca vor sa dea de petrol.

-"striiikeee oil!" Clank, clank, clank,clankclankclankcnkl

meritoriu spunea...

Q E D!

avem spunea...

in traducere laica "quantum electrodynamics" sau teoria cuantica a interactivitatii electromagnetice dintre fotoni, electroni si muoni.

Bine punctat! Esti foarte, foarte inteligenta.

meritoriu spunea...

Sunt.

Despre urs

Fotografia mea
sunt un urs, din ala de terorizeaza turistii din Racadau
 
Counter Counter