marți, 24 februarie 2009

Ufff...

Nu stiu daca stiati, dar eu ma atasez foarte tare de lucruri. Nu conteaza ce sunt, dar atunci cind se duc eu sunt toata un plinset si un suspin.
Azi de dimineata s-a dus codita mea. Ma rog. ea se ducea mai e mult , dar azi m-am hotarit sa o scot inainte sa se duca naiba de tot. Codita mea era un fel de trademark. O chestie pe care aveam eu. dar sa va povestesc cum a inceput totul...
In vacanta dintre a8a si a9a mi-am facut prima codita. Era o mindrie. Era opera unei foarte bune prietene. Cind am intrat la liceu eram eu, eram tipa cu codita. In vre-o luna a mai aparut inca una. Prima era cu galben si portocaliu, a 2a era albastra. Am stirnit un fel de semi-moda printre tipe cu coditele hippie. Cea albastra a tinut din octombrie, incepututl clasei a9a, pina prin noiembrie clasa a10a. Un pic mai mult de un an. A cazut cu totul cind imi trageam un tricou jos de pe mine. Nu vreti sa stiti ce drama a fost. Prima din ele a tinut din septembrie clasa a9a pina in mai clasa a10a. Deja era eroina. Pe asta mi-a rupt-o un coleg din greseala cind ma tragea de ea. Imi aduc aminte ca m-am pus in fund in curtea scolii si am inceput sa pling ca vaca (imi parea rau pentru ea, tinuse destul de mult).
Apoi a urmat o pauza lungaaaaaaa. La sfirsitul clasei a12a, cind am mers in vama, mi-am facut din nou codita (si asta este cea despre care discutam astazi). Nu mi-a mai facut-o Sandra, mi-a facut-o o tipa random de pe trotuarele vamei. Avea valoare sentimentala, o facusem cu o zi inainte de concertul Iron Maiden. Uau: a rezistat 7 luni.Celelate 2 mi-au cazut de sus, raminind in urma lor cu 2 ciufuri extra-mega-sexi si scurte. Asta incepuse sa se beleasca destul de mult, asa ca m-am hotarit sa o desfac eu. Evident spre sfirsit unde nu mai vedeam, am renuntat. Dupa jumatate de ora de stat cu ghearele in parul meu a reusit Dan sa-mi scoata ce mai ramasese. Acuma am un semi dread aproape de virf si in continuare un ciuf sculat si semi-electrificat. Acuma ramine sa vad ce o sa fac in contianure cu ciotul ramas.
Ah, mi-a amintit Mona ca azi este 24 Februarie. Sa va iubiti, alea alea.
Eu ramin cu ciotul meu de dread care imi resubliniaza ideea ca nimic nu tine pentru totdeauna...

5 comentarii:

Anonim spunea...

Eu stiu o alta poveste in legatura cu ruperea celei de a doua codita, dar fie...
Iubiti-va cu folos!!

Sasa spunea...

cu folos? adica cu mostenitori? mici si ai dracu?
care-i a doua in viziunea ta? aia albastra am rupt-o cind ma dezbracam, aia portocdalie mi-a rupt-o dani. ce nu se portiveste?

Anonim spunea...

Hai ca asa mai merge, dar tot nu-i complet.

Fara mostenitori, evident, dar intens.

Sasa spunea...

ce nu-i complet? intens, ca focul care arde in soba bunicii, etc (for more information check Ion Creanga's Childhood Rememberings)

Lenore spunea...

Da ma, era amintire de asta vara. Da las ca iti faci alta mai mare si mai frumoasa :)).

Despre urs

Fotografia mea
sunt un urs, din ala de terorizeaza turistii din Racadau
 
Counter Counter