Tarom; Timisoara;

Eram si eu un copil mic mic si aveam o obsesie. Sa zbor cu avionul catre un oras din Romania.Dar orasul asta trebuia sa fie undeva departe si sa aiba aeroport. Tot din ciclul fascinatiilor mele din copilarie facea parte vizitarea orasului Timisoara. Daca ma intrebai ce oras vreau sa vizitez raspunsul era, invariabil, Timisoara. Deci scenariul incepea sa se portiveasca. Un oras departe la care puteai ajunge cu avionul.

Pe la o virsta am inceput sa-l bat la cap pe tata sa ma ia cu el in delegatii. Si cind auzeam ca se ducea cu avionul la Timisoara, eu ma zgiriam pe ochi. Intr-un final am reusit sa-l conving sa ma ia in delegatie la Budapesta, cu trenul de data asta. Si nu o sa va vina sa credeti, mi s-a indeplinit partial visul. Am trecut prin Timisoara, pe la o ora de-aia obscena gen 4 dimineata eu stateam treaza ca sa vad gara (am stat treaza special sa vad gara spre disperarea lui taicamiu care voia sa doarma). Nu imi amintesc decit niste litere luminate care formau numele orasului.

Acum 2 veri ma intorceam dintr-o fascinanta vacanta in Elvetia. Ceva de genul cu o seara inainte se discuta itinerariul pentru urmatoarea zi. Si au zis ca sa ne intoarcem pe la Timisoara. Mie atita mi-a trebuit,auzisem cuvintul magic. Nu si nu si nu , in afara de varianta asta nu mai exista nici una. Nu au avut incotro, asa ca au trebuit sa mearga la Timisoara.

Imi vedeam si eu visul cu ochii. Evident au fost 37 de grade afara (daca e ceva ce nu suport este canicula) si evident am fost tirita prin locuri gen mall (apogeul pitzipongiei sa-mi fac cumparaturile in mallul de la Tm)...dar pe de alta parte am vazut o groaza de locuri faine. 

Am zimbit in razele soarelui intr-o piata (hopa,pauza de memorie,spre rusinea mea am uitat cum se numeste), am stat pe bancuta in parcul rozelor (alta pauza de memorie,sper ca asa se numeste) la umbra, am topait pe strazi, m-am aplecat peste marginea Begai...eram ca un copil mic caruia i-ai dat drumul in nisipar.

Acum citeva zile m-am vazut pusa fata in fata cu terminalul de plecari al aeroprtului Otopeni (my looong way to school). Si nu mai stiu de ce cauta maica-mea disperata o farmacie. Si ninunata farmacie era pe un culoar care ducea spre terminalul de plecari interne. Pe un monitor am vazut destinatia "Timisoara". Am ramas blocata si i-am zis lui tata :"Eu vreau sa merg cu avionul la Timisoara". Moment in care tata s-a uitat la mine si a zis: "Credeam ca ai depasit virsta aia..."

Se pare ca nu. Si ideea mea fixa inca persista :)