Invitatie la zbor

Duceau un trai simplu , impreuna de 2 ani. Fusese dragoste (aproape) la prima vedere. El era licentiate in matematica si preda la o scoala de cartier.Multa daruire,munca si putin bani. Ea era speolog (studiea alcatuirea pesterilor).Si mai multa daruire, si mai putini bani si un loc de munca instabil. Era nevoita sa faca multa munca de teren si statea mai mult prin munti decit acasa. Se putea spune ca era relatia perfecta de genul din 3 luni ne-am vazut 1 (perfecta,nu?). Fusese decizia Ancai cu privire la studii si nimeni nu o impedicase.Fusese si decizia ei cu job-ul. Si se pare ca deciziile ei fusesera respectate. Departearea nu-I impiedica sa tina totusi unul la altul, sa se respecte si sa astepte cu sufletul la gura momentele in care aveau sa se revada (bucuria revederii pe peronul garii era nepretuita).Deviza Ancai era: “A zbura nu cere aripi, doar curajul viselor, pentru cel ce vede roua din cenusa zilelor”. Privea partea buna a lucrurilor si aproape nimic nu I se parea imposibil.

Era plecata intr-o tura de-o luna prin pesterile din muntii Apuseni. Erau de departe cele mai interesante pentru ea, o tinara speoloaga. Nu se gindise niciodata la pericolele care puteau interveni pe munte, deobicei fusese precauta. Andrei nu traia cu spaima, avea incredere in Anca si stia ca este suficient de prudenta cit sa se intoarca intreaga acasa. In adincul ei Anca era nebuna, si aceasta nebunie o iubea la ea.

Ea sustinea ca amantul ei este muntele. Avea inclinatii inca din copilarie (ceea ce a si indemnat-o pe calea speologiei) si aparent petrecea mai mult timp cu amantul. Andrei mergea destul de rar pe munti, iar atunci cind o facea nu parea prea incintat.

Si totusi inimaginabilul s-a intimplat. Anca era pe marginea intrarii in Cetatile Ponorului (un ansamblu de pesteri din muntii Apuseni unde intrarea se face coborind pe lanturi). Ca deobicei pe lantul de la Ponor ea nu se asigura (nu i se parea mare chestie). Tocmai plouase iar vechiul cablu de cabina era ud. Piciorul ei a alunecat intr-un moment de neatentie, s-a desprins de cablu…in timp ce cadea in gol se gindea…”pot sa zbor…plutesc…Andrei…” ginduri nearticulate se pierdeau in jurul ei, dar dupa citeva secunde trupul s-a zdrobit de stinci.

La spitalul din Resita diagnosticul a fost necrutator. Fractura de coloana. Andrei, care a fost anuntat de colegii de echipa ai Ancai a venit imediat sa o vada.

Speriat a intrat in sala in care ea statea. Aproape ca nu mai semana cu Anca a lui, insa isi pastra ochii de un verde stralucitor. S-a apropiat emotionat de ea:

- -Ce-ai facut?

- - N-am fost atenta.

- -Pai vezi ce ti-a facut neatentia?

- -Nu-I grav (ride) .Am auzit pronosticul medicior.Nu pari prea optimist.

- -Pai nu prea am de ce sa fiu. De fiecare data cind plecai in tura ma intrebam in sinea mea, oare o sa ne mai vedem vreodata?

- -De fiecare data m-am intors acasa din tura.

- -Da, dar eu nu aveam de unde sa stiu ca asta se va intimpla. Uite acum ce facem? O terminam aici?

- -Era moarta dinainte de a incepe…din vina mea. Am crezut ca pot sa ma descurc si cu pasiunea si cu dragostea. Dar se pare ca nu a fost asa.

- -Nu am facut decit sa ne respctam deciziile unul altuia.

- -Da.Dar oare ne-am gindit la momentul oportun daca deciziile sunt bune?

- -Dar acum le regretam?

- -Nu. Cind am picat trebuie sa recunosc ca m-am gindit la tine.Mi-a parut rau ca am putut sa zbor si tu nu ai fost alaturi de mine.

- -Eu nu am fost de multe ori alaturi de tine.

- -Acum am demonstrat ca pot zbura.

- -Ma inviti sa zbor? Mi-ar placea sa fiu de acum incolo alaturi de tine…

- -Dar nu se mai poate. Ne-am jucat amindoi sansa, dintre care eu cel mai prost.Nu trebuie sa ne mai ascundem, este numai vina mea ca am ajuns aici (incepe sa plinga deznadajduita si Andrei incearca sa o impace)

Andrei se uita trist la poza de pe birou cu el si Anca. Era singura poza cu ei doi. Alaturi de rama cu coltul negru statea un buchet de flori.Ce ironie, abia acum ii aducea ei primul buchet de flori din relatia lor. Se gindea ca ar mai fi avut o multime de lucruri de facut impreuna. Se gindea ca…degeaba se mai gindea. Ea in timpul zborului isi frinsese aripile, iar el aceptase invitatia la zbor prea tirziu…