Umanizare

Castelul tau de gheata l-am cunoscut. Gindire:
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit,
De noi rasfringeri dornic, dar nici o oglindire
In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-ai vorbit;
Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un pilc de arbori stufori, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.

Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg
Mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu , muzica a formei in zbor, Euritmie!

Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, in culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare

O, cum intregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate,
Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit -
Sa simta ca vibreaza in lumi nenumarate...

Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,
In ceasul cind penumbra la orizon descreste,
Iar seara intirzie un somnolent acord
Mi s-a parut ca domul de gheata se topeste.


Poezia asta ii apartine lui Ion Barbu si mi se par geniale versurile (depinde de fiecare ce intelege din ea).Asa ca va rog sa ziceti ce va inspira si voua...