a spune sau a nu spune

A fost,a trecut, nu mai e. A fost frumos…ai regrete? Nu, de ce sa ai?.Totul a fost de vis exact asa cum nici in imaginatia ta nu era. Dar de ce te mai urmareste,de ce nu crezi ca s-a terminat? Gasesti cite ceva care iti aduce aminte: o poza, un obiect sau orice altceva. Imaginatia ta se pune in miscare si creeaza de la un motiv insuflat de tine. Subconstientul tau unelteste impotriva ta si scormoneste pentru a gasi raspunsul. Un raspuns pe care tu nu il poti afla folosind ceva rational. Un raspuns pe care il cauti fara succes si pe care ti-e frica sa il descoperi. O privre inapoi, un loc drag vizitat…Amintiri sunt la tot pasul,ce faci? Te intorci inapoi si mai aruni o privire sau treci mai departe cu fruntea sus nepasator? Mai versi o lacrima sau calci in picioare tot ce a fost? Un trotuar calcat de atitea ori, peste care treci si acum dar in alta ipostaza.
Cauti in continuare raspunsul ala. Subconstientul tau incearca sa iti dea o mina de ajutor (in timpul in care tu ar trebui sa te odihnesti). Umbra te urmareste. De ce? Creierasul tau plin de amintiri scaneaza fiecare eveniment, fiecare traire, fiecare gest,le pune cap la cap si iti coloreaza un vis in care tu ar trebui sa gasesti raspunsul. Dar oare acela este raspunsul care trebuie? Cine poate stii? Tu traiesti doar sub urmarirea umbrei care nu-ti da pace. Incepi sa ai remuscari si nu stii in ce directie sa o apuci, daca sa omori umbra care nu-ti da pace sau sa speri ca va redeveni fiinta? Un nor de intristare pluteste deasupra fruntii tale, asteptind sa-si verse cantitatea de lacrimi cu prima adirere de aer rece care se preconizeaza.
Insa tot amintirile iti vor domina simtirile. Nu o sa accepti sa dai cu piciorul la tot. daca nu vei nimeri poarta? Totdeuna exista un risc , dar acesta merita sa ti-l asumi sau e doar o utopie? Ai avut vreodata curajul sa marturisesti ceea ce simti? Ai face-o acum?
Raspunsul clar e NU. Ramii acolo mic si tacut si cufundat in amintiri. Te multumesti cu ceea ce vezi si cu ceea ce ai trait (cu toate ca nu a avut nici o relevanta fata de ceea ce simteai tu). Pretuiesti fiecare secunda intiparita in mintea ta, in constiinta ta si in inima ta. Lasi o lacrima in fiecare loc plin de amintiri si incerci sa mergi mai departe, dar de fiecare data te impiedici si cazi inapoi. Dar nimeni nu are sa vada lacrima, nimeni nu are sa o simta. Si nici daca storci tot norul de deasupra fruntii nu va aparea soarele.
Singurul/a care poate izgoni norul este umbra…nu umbra din inchipuirea ta, ci umbra devenita fiinta. Si abia atunci cind ea va indrepta suflul sau cald asupra ta, atunci va aparea si soarele…