luni, 17 mai 2010

Heaven or hell ?

Pe Ronnie James Dio am avut ocazia "sa-l cunosc" cind eram destul de mica. Eram in perioada teribilista in care incercam sa ma definesc din punct de vedere muzical (nu ca acuma n-as fi tot acolo) si pusesem mina pe albumul "Heaven and Hell" de la Black Sabbath. Era pe vinil si taicamiu se isteriza ca il zgirii daca il mai ascult mult.

Atunci m-am convins eu ca nenea are voce misto. Apoi am descoperit ca nenea cintase inainte in Rainbow (si cu Rainbow a fost dragoste la prima vedere). Usor, usor, pentru mine a devenit cea mai buna voce din metal (sa fim clari, sa nu aud nici pis, asta e preferinta mea, gusturile nu se discuta). Si cu aceasta convingere traiesc de ceva vreme...

Prima data cind l-am vazut pe un dvd, m-am speriat de nenea. Dar cind am crescut mai mare am vrut neaparat sa il vad live. Chiar discutam cu un bun prieten care imi impartaseste parerea despre nenea Dio ca se anuntase turneu si ne gindeam daca o sa fie si Romania sau nu.

Asta vara, intr-un moment de eliberare spirituala dupa o anumita cantitate de votca am erupt catre dl.Urs: "Eu vreau sa il vad pe Dio live. O sa te car la Dio". S-a uitat lung la mine si a zis un "da" din ala de il zic tipii la gagici ca taca din gura cind sunt neinteresante. In momentul ala stiam ca eram in stare sa bat Europa de la un cap la altul ca sa il vad.

Apoi, bucurie mare, Dio se pregateste sa plece in turneu. Hopa, concert in Glasgow. Am fost in culmea fericirii 3 luni, stiind ca o sa ma duc la concert. Si cu o zi inainte se anuleaza intreg turneu. Atunci descoperise ceea ce avea sa insemne dezastru. Toata lumea dadea update-uri optimiste cu privire la evolutia bolii si, top, in line-up-ul de la Sonisfere cu Heaven and Hell. Cam de necrezut daca stiai prin ce trecuse. Iara multumiri la sfinti, cumparat bilet si vreo 2 luni plutind in stare de euforie ca urma sa-l vad pe Dio. Acu vreo 2 saptamini, aflam ca Heaven and Hell s-a retras din cauza statii de sanatate a lui Ronnie.

Si ieri mi-a aratat dl.Urs comunicatul lui tanti Wendi (ala oficial). M-a lovit o tristete de nedescris. Primul lucru pe care l-am facut, a fost sa ii stric distractia de la AC/DC amicului de care am pomenit mai sus dindu-i vestea. Apoi, cind am stat de vorba, amindoi ne simteam ca si cum pierdusem pe cineva drag. :(

Inca refuz sa cred. Si daca e asa, pentru mine cartea rockului a fost scrisa si in momentul asta si sigilata. Imi pare rau, dar pentru mine a fost si va ramine ce mai buna voce din metal. Stiu, va ramine in inimile noatre intotdeuna, pentru ca eu, cel putin, nu am sa uit muzica cu care am crescut.

Tirziu, cind eram cuibarita in patura, mi-am zis numa pentru mine "acuma nu o sa te mai car la dio" si am izbucnit in lacrimi.


Un comentariu:

un bun prieten spunea...

nu pot sa imi gasesc cuvintele pe care as putea sa le scriu...
orice as zice este de prisos... va ramine alaturi de noi prin muzica si prin vocea sa unica: sitting in a dream...

Despre urs

Fotografia mea
sunt un urs, din ala de terorizeaza turistii din Racadau
 
Counter Counter