Victor avea 23 de ani si era student la politehnica. In ziua de azi nu mai era ultima moda dar cu totii am mostenit niste idei impamitenite de la parintii nostril. In anul acela toti studentii care erau mai mari de anul 2 urmau sa fie angajati la Fabrica de Calculatoare, o institutie care de la inceputul anilo 90 fusese uitate (de fapt vinduta pe bucati).Cu un an inainte o tanti biveoitoare cumparase intreaga fabrica si o repuse pe picioare . Nici el nu isi putuse refuza un asemenea lux.O slujba era mana cereasca,atiat timp cit nu era una la negru de webdesigner. Totul era perfect legal si 3 luni avea sa traiasca pe propria-I piele. Ca adolescentul mediu roman avea virsta cind voia sa-si ia lumea in cap : casa, masina, tot tacimul. Zis si facut , ca toti cei care munceau pe vara primeau si o garsoniera intr-un bloc vai de mama lui din titan. Mai mult nu-si dorea la virsta lui decit un colt cit de mic in care sa stea si o slujba aparent stabila.
Victor ajunsese la electronica, si nu fusese de loc mindru de asta pentru ca toti colegii lui ajunsesera la calculatoare. Nu se hitarise inca la specializare dar il ajutase oarecum soarta, ca primise repartitie la ceva cu sisteme automate unde facea un soi de robotei care vorbeau si puteau indeplini tot felul de lucruri complexe. Cu toate ca in prima zi reactia lui fusese ceva de genu:
- Hai frate cum sa am grija de un maldar de fiare care mai si vorbeste?
Dar ii trecu repede si incepuse sa se ataseze de ei.Si colegii de echipa erau ok, tot polithenisti de la electronic cu care isi petrecea serile la un poker sau la o bere la bomba din colt (cu totii stateau in minunatul bloc din Titan).Totul decurgea absolut normal cind intr-o zi primisera vestea ca urma sa vina tipa care avea fabrica in inspectie.Susotelile incepusera sa curga:
- Am auzit ca-i foarte tinara zise Adi, colegul lui de atelier. Iti dai seama sa fie asa de tinara si sa aiba deja o afacere imensa?
- Te-a lovit misoginismul? Zise Victor rizind. Daca tipa s-a descurcat tu ce ai cu ea?
- Sunt chiar emotionat sa o cunosc, poate poate.
- Bai, cred ca are jumate din glob la picioare si crezi ca o sa-i pice cu tronc un muncitor de la ea din fabrica? Vino pe pamint si vezi sa-i faci lui Robbie semnalele alea mai puternice si mai clare ca poate face o varza mine.
Robbie era robotelul care trebuiau sa i-l prezinte sefei care venea in inspectie. Nu Trebuia sa faca ceva complex ci doar sa ii ofere un buchet de flori si sa se prezinte.Dar trebuia sa o faca ireprosabil.
Misterioasa tipa careia nimanui nu-i stia numele se numea Ania se vazuse cu ditati fabrica in brate. Se gindise sa le dea un ajutor fostilor ei colegi de liceu cu un ban cinstit. De fapt ea proiectase robotelul vorbitor care te ajuta, si acum isi dorea sa-l produca pe scara larga. Unui producator ii placuse foarte mult si modelul si cea care l-a proiectat. Dupa citeva intilniri absolute ratate (Ania cred ca se descurca mai bines a scrie cod decit sa vrajeasca un tip) se gindise ca ar fi un dar perfect de despartire o fabrica unde ea sa-si produca modelul, si unde ar fi fost mai bine decit in propria ei tara.Ania se opuse cu vehemneta ideei de a-i vinde tipului proiectul la un pret la care ar fi putut trai ca o regina pe insula ei proprie pina la sfirsitul zilelor. Asa ca isi vazu produsul luaind fiinta din miinile studentilor politehnici acum la scara larga. De fapt avea sa-l vada peste citeva zile.
*
Venise si ziua cea mare. Toti baietii erau la 4 ace in asteptarea fetei. Nu se asteptau sa fie cine stie ce minune (proiectase si ea un robot si dezvoltase alte produse, deci se asteptau probabil sa fie ultima tocilara cu ochelari ).
Tipa veni la ora stabilita dar… stupoare.Nu era nici ultima tocilara si nici nu arata nici macar ca detinatoarea unei fabrici. Arata ca o liceeana de 19 ani care inca este in cautarea stilului vestimentar. Era tunsa scurt si avea un par mov. Bun, totul continua cu o bluza hippie cu flori si cu niste pantaloni in carouri, iar in picioare avea niste sandale de spartan. Si aia era sefa lor. Arata ca o pustoaica, dar fusese suficient de nebuna ca sa proiecteze un robotel care vorbea si facea curat. Ce ii atrasese atentia lui Victor fusese o floare de colt imensa care atirna la gitul ei de un snur de matase. Cam intrase in panica: cum sa se descurce cu o asemenea aratare, probabil ar fi trebuit sa invete robotul sa cinte Led Zeppelin.
Fu trezit in gindurile lui profunde de un “buna” foarte apasat.
- Buna ziua, eu sunt Victor A. iar el este Robbie.
- Oh, Robbie, ce nume frumos pentru un robot.Ia vino tu putin la mama si povesteste-mi cum stau lucrurile pe aici.
Robotul se apropie emotionat (daca se poate spune asa despre un robot) si ii intinse timid buchetul de flori si o cutiuta cu cadoul din partea baietilor pentru sefa (incercau sa fie protocolari in speranta ca nu vor fi dati afara).Dar in loc sa tina bine de pachet il scapa pe piciorul Aniei. Victor injura stresat cit de incompetent fusese Adi cu reglatul semanlelor si se astepta la ce era cel mai rau din partea fetei. Ochi I se umplura Aniei de lacrimi de durere, apoi vazu ca din degetul strivit de pachet incepe sa-I siroiasca lichidul rosu. Victor deja se gindea cum sa-l bata pe Adi cind plecau acasa.
- Data viitoare sa-i reglati mai atent semnalele, ca nu-i in stare nici sa tina un fulg intre degetele metalice. Robbie privea cu frica ura din ochii celui care il construise.Ania interveni ca sa face pace.
- Sa nu-l certati ca ii poate afecta creierul.Si-a dat si el seama ca a facut o greseala dar nu si de ce. Eu propun sa il duceti imediat in service si sa rezolvati problema. Ce vaza frumoasa, imi pare rau ca s-a spart , zise ea adunaind cioburile de pe jos. Vad ca treaba merge bine pe aici, cu mici exceptii, sper ca fratiorii lui Robbie sa fie tratati mai atent. Din punctual meu de vedere sunt ca si copii mei si trebuie tratati ca atare.
Si Ania nu mintea. In Romania avusese multi prieteni, dar dina cazua muncii nu pastrase legatura. Singurele finite care o mai intelegeau erau robotii. In timp ce merge ape culuarele fabricii spre iesire se intilni cu prietena ei din liceu.
Se indrepta spre masina ei care culmea, nu era vreun BMV , ci un ARO cit toate zilele.Victor se pregatea sa-si faca drumul zilnic catre metrou (avea vre-o ora de mers cu metroul) cind fusese claxonat de imensul ARO. Intoarse capul si recunoscu surisul tipei care tocmai isi strivise un deget.
- Te las undeva? Zise ea pe geamul semilasat
- La metrou daca se poate.
- Hai sus ce mi-e metroul ce mi-e Titan-ul. Te deranzeaza daca fumez? Zise ea scotind un pachet de lucky argintiu si intinzindu-I o tigara.
- Nu, absolut de loc.Dar nu, mersi.
- Aveai fata de polithnist classic ingropat in cod, cafea si tigari, rise ea cu gura pina la urechi.
- Am avut si faza asta. Si eu credeam ca dvs. sunteti o femeie eleganta cu un mertan, si in nici un caz cu parul mov
- Poate sunt, ca sa stii ca am doar 23 de ani. Nu pot sa cred te-ai prins ca sunt mov, nimeni nu observa.
- Am avut si eu o colega de liceu care se facea toate culorile in cap asa ca chiar am invaatat culori noi.
Ania ridea cu gura pina la urechi . Si Victor isi aducea aminte cum invatase el ce insemna un mov pe un par brunet. Erau clasa 12a si pe tipa o apucase nebunia. Se vopsea in toate culorile,sapatamina si culoarea. Erau prieteni buni si tot timpul ridea de ea pe tema asta. La inceputul veri aparuse cu nebuna de Alex, ea albastra si Alex roz. Ce viata aveau pe vremea aia, fara griji fara nimic. Intr-o zi cind tipa iesea din pasa verde,la zilnicul lucky argintiu, il anunta teatral ca vrea sa se faca mov. A 2a zis a aparut cu niste suvite aproape nevazute mov. Victor risese de ea si de parul ei mov invizibil.Intre ei doi nu era nimic. Dar peste fix 3 luni ea aparea la scoala mov mov. Si el nu o crezuse in stare.
- Ce faci ai picat in cazanul cu melancolie?
- Incercam sa imi aduc aminte compozitia movului colegei mele. Zise victor trezindu-se din aducerea aminte.
- Eh, spune-i ca acum s-au inventat vopsele toate culorile.
- Si cum ai ajuns sa ai proria ta fabrica la virsta la care altii inca stau cu parintii.
- Cu viata distrusa.
- Ai tot ce-si poate dori oricine.
- Eu zic sa te mai gindesti inainte sa pui asta. Fabrica am primit-o de la cineva si am exploat “darul”. Iar ca sa ajung sa o primesc am sacrificat tot.
- Adica?
- Adica adolescenta fiind o tocilara notorie intr-un liceu cu fite. Aici am pierdut cel mai mult.Intr-a 12 mi-am ratat viata de tot, ratind sa intru la poli la mirifica sectie de atomatizari (care oricum era un vis intrezis). Si am ajuns intr-o universitate din strainatate unde oricum nu faceam ceea ce imi placea..In anul 3 am facut swich la AI si apoi s-a nascut fratele mai mare al lui Robbie.In camera mea de camin. Reusisem sa ma izolez de lume si sa ma dedic maldarelor de fiare vorbitoare. Oricum cu prietenii din Romania nu mai vorbisem. L-am dus pe Tom la o expozitie., unde a luat o groaza de premii.Acolo un mare manager a vrut sa-mi cumpere ideea cu mine la pachet. A incercat sa iasa cu mine dar a fost un esec total (si mai am pretentia ca fac AI si ca inteleg mintea umana…).Drept cadou de despartire mi-a dat fabrica, dar stia ca tocmai pierduse afacerea secolului.Asta ti se pare viata captivanta?Bai, a inceput meciul.
- Aaaa, pai daca vrei putem continua discutia sus la mine uitindu-ne la meci.
- Doar daca ai bere si seminte.
Mersera in minunata garsoniera din Titan unde Ania se facu comoda pe canapea. Timp de 45 de minute nimeni nu o scosese din ale meciului, bere si seminte. Victor se uita amuzat.Tipa care ar fi putut sa cumpere aproape o insula statea acum pe canapeaua uner garsoniere jegoase din titan, bea bere romanesca, minca seminte si se uita la un meci Steaua-Rapid. Cine ar fi crezut ca asa arata o sefa?
- Bai as da cel putin 3 frati de-ai lui Tom ca sa am si eu o viata atit de linistita.
- Si eu as da garsoniera asta ca stau intr-un apartament din ala imens in centul unei capitale europene, adauga Victor.
- Nu prea stii tu sa te bucuri de libertate. Unde este mai bine decit intr-o garsoniera mica si a ta.
- Pardon a ta, zimbi el.
- Pardon, tu stai in ea, eu doar sar cu banul.Sa te bucuri de un meci bun si de o bere si o saminta.Tu crezi ca in laboratoare sau la expozitii poti sa faci asa ceva?
- Probabil ca nu. Oricum nu pari genul care sa se duca la expozitii la costum si pantofi cu toc.
- M-am imbracat la 4 ace de 2 ori.Si de fiecare data am facut o impresie proasta.
Victor se uita la ea cum statea comod pe canapeaua lui. Nu era vre-o frumusete dar avea un mod de a gindi deosebit.Ii aducea aminte de Ioana.
*
Era o seara friguroasa. Abia ninsese.Victor era la liceu si trebuia sa se duca la un chef organizat in cealata parte la a orasului. Insa de data asta avea si o responsabilitate: pe zapacita de Ioana.Aceptase si ea invitatia si hotarira sa mearga impreuna, pentru ca erau vecini de strada. Ioana era tovarasa lor de fotbal, tutun si bautura. De fiecare data cind intrau in bucluc cu o fata ea ii ajuta de fiecare data cind nu avea cine sa apere la fotbal. Asa era ea, cu toate ca era fata aproba modul de gindire al baietilor. De cind o stiau ei nu iesise din pantaloni, adidasi si tricouri largi. Nu era urita, dar frate cine s-ar uita la fata care scuipa cot la cot cu ei pe terenul de fotbal.
Ioana intirzie asa cum ii era obiceiul. La un momentdat vazu pe cineva ca se apropie, spera sa fie ea pentru ca era deja extrem de frig. Dar tipa care venea avea pantofi cu toc si paru cret.Ioana avea parul drept si in viata ei nu folosise pantofii. Statea si se gindea ce naiba face , de ce nu mai vine cind sirul gindurilor ii fusese intrerupt de un “Scuze ca am intirziat”. Aia era Ioana, o Ioana diferita de cea de ieri. Cind ajunsera petrecerea era in toi si toata lumea se simtea bine. Toti avusera un soc la vederea Ioanei.
Victor se facuse praf impreuna cu toti colegii lui. Fetele erau ocupate sa ii readuca pe calea cea buna.Si Ioana se simtea fata sau cel putin murea de rusine sa-l duca pe Victor inapoi acasa muci. Isi folosi armele secrete de a-l trezi si chiar o reusi. Partea mai naspa fusese ca de-a lungul procesului de trezire Victor o tot pipaise. Si si mai rau fusese ca Ioana nu protestase. Sa fi fost oare momentul in care Ioana se simtise femeie? Sau cine stie? Lucrurile incepusera sa evolueze si Ioana si Victor se trezira pe o canapea imbratisati. Urma iminentul sarut, si ea suspinase incet ca si cum ar fi avut o durere. Iar cind Victor incerca mai mult Ioana se ridica si spune un nu foarte hotarit urmat de un vreau acasa.
Nu avea incotro, si o duse acasa. Ioana nu spuse nimic tot drumul . In fata casei o mai saruta inca odata. Ioana venise a 2a zis la scoala cu parul colorat la propriu in mov. Victor zimbi si ii spuse : “esti mov”. Ea zimbi timid si de atunci Ioana nu mai exista pentru Victor si nici Victor pentru Ioana.
*
Habar nu aveam unde era Ioana acum , la ce facultate. De intrat intrase mai mult ca sigur, dar nimeni nu mai aduse vorba de ea.Nici macar Alex, prietena ei care lucre acum cu el in fabrica.
Se uita la Ania cu duiosie care casca de mama focului.Se aseza linga ea, o prinse in brate si o saruta.
Se trezi a2a zis de dimineata cu imaginea Ioanei in minte.De ce se gindea la ea? Avusese parte de o nopate minunata alaturi de Ania. Da unde era acum Ania? Ania plecase.De tot asa cum si Ioana plecase in urma cu 4 ani. Buimac pune mina pe telefon si o suna pe Alex
- C e naiba vrei Victor?E 6 dimineata.
- Ioana
- Te apuca? Ce-I cu Ioana?
- Era Ioana.
- Da, era Ioana.Dar nu ti-ai dat seama?
- Nu. Uitasem de Ioana.Dar de unde pina unde Ania.
- Boule, o chema si Aneta.
Alex avea dreptate.Ioana si Ania fusesera una si aceeasi persoana.Dar intre ele se afla ceva care le facea diferite.Timpul.
Counter
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu