De ce iubesc trooper...

Ma trezesc cu o durere de cap infioratoare…totul in jurul meu duhneste a tutun si a alcool si a balta. Incerc sa ma ridic din pat si cu greu reusesc sa raspund la telefonul care suna disperat. Mircea, colegul meu imi explica ca azi nu trebuie sa ma duc la scoala, apoi ma intreaba cum a fost la concert. Pai cum a fost la concert? Ce ii pot povesti lui? II fac un scurt review al playlistului si ii zic ca atmosfera a fost super, ca a fost putina lume si ca am prins loc de frunte. De fapt concertul si-a lasat o urma adinca in sufletul meu, care nu i-o pot imprtasi nimanui. De fiecare data cind ma duc la un concert Trooper ma strabate un fior care imi aduce aminte de casa, care ma duce mai aproape ce copilarie.
Privind inapoi, de ce ma simt atit de legata de ei?
Am facut primii pasi si am debitat primele cuvinte (evident, multe si repede) intr-un orasel de provincie , care este si orasul lor natal.
Pe la apreciabila virsta de 11-12 ani se poate spune ca ascultam muzica buna. Sub influenta unei verisoare mai mari si cu mintea mai blonda (fara nici o aluzie la bancurile care se fac despre blonde: ea chiar e blonda natural iar eu sunt bruneta) am descoperit si altceva decit Deep Purple, Black Sabbath, Led Zeppelin si Phoenix(l-am descoperit pe Bon Jovi ). Printe altele am ascultat si Trooper , ei la inceput de drum eu la inceput de…nici eu nu stiu de ce. Mi-a povestit o groaza despre ei (in orasul ala aproape toata lumea se cunostea cu toata lumea) si am ramas fascinata. Cit despre piesele lor, mi-au placut din prima.
Am avut o pauza buna pina cind am intrat in clasa a9a (cu mufa aia a mea de hipioata) a inceput viata de liceu. Prinsesem deja microbul mersului la concerte rock: un phoenix, un jethro tull si apoi un celelalte cuvinte. In prima excursie in care trebuia sa ne cunoastem toti colegii eu si Mircea ne-am aruncat intr-o discutie despre trupe si el a scos asul din mineca: “ai ascultat Trooper?”. La care eu super extaziata: “DA”! si apoi a urmat o discutie luuunga si o auditie de piese in tovarasia unei cani de vin fiert. Zis si facut, cind am ajuns in Bucuresti am pus mina pe primul 7 seri care mi-a cazut in mina si am zis: merg la concert Trooper neaparat.Eram super emotionata si nerabdatoare sa-i aud live. Evident (tipic mie) in dimineata dinaintea concertului am tras o cazatura urita la basket si nu aveam cum sa mai indoi coatele (asta din cauza ca ma julisem nasol la coate si spate si tot eram bandajata), dar asta nu a stat in calea bucurieii mele de a asculta un concert genial. Am nimerit la lansasea albumului “Desant” si am ascultat integral piesele de pe album , o groaza de piese mai vechi si niste coveruri. Dupa concert am avut sentimenul ala de care vorbeam mai sus ca ma simteam aproape de casa. Au mai urmat si alte concerte. Singurul moment notabil a fost ca la unul din Viking cind m-am urcat pe o masa. Am fost si la lansare la “Electric”. Despre albumele lor am numai cuvinte de lauda,o combinatie intre coveruri si piese orginale(hopa in playlistul meu s-a strecurat niste Bon Jovi, trebuie sa schimb repede piesa pina nu cad in borcanul cu melancolie).
Alt concert marcant pentru mine a fost cel de la ruine , cand au cintat la Zilele Cetatii, in deschidere la Phoenix. In afara ca au fost pe aceeasi scena cu Phoenix, a fost singurul concert care ne-a reunite in locul acela mitic (daca ar citi profa de romana ar intelege de ce chiulesc la orele ei). Una peste alta am fost fericita ca am reusit sa-i vad live in Tirgoviste, ca mi-au dat voie ai mei sa ma duc seara pina in Parcul Chindia (fara sa ma mai frece la cap ca o sa ma bata tiganii din Serparie).Poate ca il pastrez ca o amintire frumoasa pentru ca cu ocazia acelui concert am vazut-o ultima data pe Bunica mea.
Si uite-ma acum in clasa a 12a, la vreo 8 ani de cind am descoperit Trooper si la mai multi ani de cind nu mai locuiesc in Tirgoviste. M-am dus la concertul din Suburbia, de trooper 1 .M-am dus si cauza ca voiam sa simt iarasi fiorul ala, sa ma simt iarasi aproape de casa. Asta este si motivul pentru care azi sunt asa terminata din punct de vedere fizic. Au cintat piese de pe Trooper 1 in general, piese care le ascultam atunci de mult. A fost un concert cu putina lume (slab mediatizat) si toata lumea s-a simtit bine. Pentru mine concertul a fost peste asteptari.
Poate ca Trooper au ramas acum singurea mea punte de legatura cu copilaria (care trebuie sa recunosc, eu am avut o copilarie foarte frumoasa). II admir cel mai mult pentru ca in ziua de azi au curajul sa cinte muzica buna si nu s-au lasat dusi de val. (si de ce sa nu fiu mindra ca suntem consateni)
Astept cu interes sa ajunga Coiotul la “Crizantema de aur” asa cum a promis mai de mult (prietenii stiu ce-i crizantema).
Si le doresc la cit mai multe concerte, la cit mai multi fani (adevarati) si sper sa merg si eu la majoritatea concertelor lor.